O legendă a scenei românești a murit în tăcere! A avut peste 300 de roluri remarcabile

Cu o carieră impresionantă, în care a dat viață nu mai puțin de 343 de personaje, George Calboreanu rămâne o legendă a teatrului românesc, chiar dacă finalul vieții sale a fost unul trist. Actorul s-a stins într-un azil, în 1986, la vârsta de 90 de ani, după ce a fost îndepărtat de pe scenă de regimul comunist, care l-a pensionat forțat. Răpus de boală și de o „inimă rea”, așa cum au relatat apropiații, Calboreanu și-a petrecut ultimii ani în izolare, bântuit de pierderea soției și a unicului fiu.

De neuitat în rolul lui Ștefan cel Mare, pe care l-a interpretat cu „forță, demnitate și o intensitate devenită emblematică pentru scena românească”, Calboreanu a fost un nume de referință în teatrul de tragedie și dramă. Hamlet, Raskolnikov, Chiriac, toate sunt roluri care au definit o carieră marcată de pasiune și rigoare artistică.

CITEȘTE ȘI: Promisiunea pe care Ioana Dichiseanu i-a făcut-o tatălui său, maestrul Ion Dichiseanu: “Am această datorie de copil, ca eu să…”

George Calboreanu: O legendă a scenei românești, stinsă în tăcere

Născut la 3 ianuarie 1896 în Turnișor, județul Sibiu, destinul său părea la început îndreptat în altă direcție. A urmat Școala de Arte și Meserii la București, a visat să devină marinar la Constanța, dar întors în Capitală, a descoperit muzica în corul unei biserici. A încercat să intre la Teatrul de Operetă, dar a fost respins, comisia fiind nehotărâtă: „nu au putut spune dacă sunt tenor, bariton sau bas”, povestea actorul.

Această confuzie l-a condus spre o altă scenă, cea dramatică. A urmat Conservatorul de Artă Dramatică din Iași și cursurile Facultății de Litere și Filosofie, dezvoltând o formație intelectuală solidă. Întâlnirea cu profesorul State Dragomir a fost decisivă:

„17 februarie 1918 e pentru mine începutul unei vieţi noi. Începutul adevăratei mele vieţi de muncă, de oridine şi disciplină, de control asupra mea (…), eu fiind sculptorul propriului meu lut pe care-l modelam de la zi la zi…”, mărturisea actorul, potrivit ziarulmetropolis.ro.

Debutul său teatral a avut loc la Iași, în stagiunea 1918-1919, cu piesa Fântâna Blanduziei, urmat de rolul lui Chiriac în O noapte furtunoasă. Apoi, la Teatrul Popular al lui Nicolae Iorga, a impresionat în rolul lui Raskolnikov din Crimă și pedeapsă, moment care i-a consolidat statutul în lumea teatrală românească.

Viața sa s-a încheiat în tăcere, departe de luminile scenei. Oficial, cauza morții nu a fost anunțată, dar cei care l-au cunoscut vorbesc despre un sfârșit umbrit de singurătate și marginalizare. George Calboreanu rămâne, însă, în memoria colectivă, ca un titan al scenei, un artist care și-a modelat cu trudă și disciplină propriul destin.

CITEȘTE ȘI: Cristian Șofron îl regretă pe Ion Dichiseanu: „Am avut șansa în care am…” | ALTCEVA cu Adrian Artene